Cat de greu iti e sa rupi o relatie?

Niciodata nu mi-a placut sa fac asta. Dar oricum la cate relatii am avut eu, nici nu prea am facut-o. Din cate imi amintesc s-a intamplat o singura data si chiar si in acel moment am mintit. De fapt daca stau sa ma gandesc mai bine, am avut o relatie, tipului ii placea de mine, am incercat, dar de fiecare data mie ceva nu imi convenea si trebuia sa rup relatia. Mereu foloseam aceeasi metoda: o scrisoare. Imi era mai usor asa. Nu as fi putut sa pun punct unei relatii, privind persoana in ochi. Probabil as fi dat inapoi.
 

Insa reversul medaliei mi s-a intamplat o data. Culmea cu un tip de care chiar imi placea. Doar ca am mirosit ce urma sa se intample si m-am comportat ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, niciodata intre noi. Nu ma cunosti, nu te cunosc. Individul a ramasa socat. Probabil se astepta sa plang cu lacrimile pana la gat. Dar, plansesem deja destul acasa. Nu era cazul sa ma dau in spectacol intr-un loc public. Oricum se vede cand un cuplu se desparte in public. De obicei tipa, pleaca plangand, iar tipul isi vede in continuare de treaba lui. Si daca esti o persoana inteligenta, cam iti dai seama ca relatie scartie, si ca urmeaza sa fii parasit sau parasita. Pe mine insa ma enerveaza maxim textele cu care vin astia la despartire: Stii de fapt nu esti tu de vina, ci eu... sau cu siguranta vei gasi pe cineva mai bun decat mine... Nu am vrut sa te fac sa suferi.... si cea mai tare dintre toate: Putem sa ramanem prieteni, daca asta vrei. Jesus. Cum sa vreau sa raman prietena cu un om cu care am avut candva o relatie. Daca eu chiar am tinut la respectivul tip, mi s-ar rupe sufletul sa-l vad de mana cu alta.
 

Ma bucur mult ca n-am fost nevoita sa trec foarte des prin astfel de momente ca nu stiu ce faceam. O singura data am plans de numa din cauza unui gagiu, si pana in ziua de azi regret asta. Nu merita sa dau la soricei, fiindca el, nu mai voi sa aiba nimic de-a face cu mine. Doar ca m-a luat total pe nepregatite si nu ma asteptam sa imi dea papucii. Mai ales cu o minciuna. Dar daca stau sa ma gandesc si eu am facut asta la un moment dat, deci roata s-a intors!

Insuficienta somnului

Germenii fiintei noastre sunt o dedublare a realitatii si starii de reverie, insa atunci cand ne aflam pe coordonata umanitatii iar letargia se datoreaza sentimentului de indiferenta fata de ceea ce ne inconjoara, putem considera ca exista un blocaj al fiintei noastre. Pe de alta parte, starea de somnolenta ce apare in urma consumului de energie si vitalitate din timpul zilei trebuie cauterizata prin odihna. O saltea de calitate, o lenjerie de pat moale, o perna confortabila si multa liniste sunt ingredientele relaxarii unui trup impovarat.

Stresul si grijile sunt elemente ce compromit odihna organismului. Sistemul nostru imunitar este afectat de lipsa unui somn eficient. Imbunatatirea capacitatii de a dormi trebuie tratata cu seriozitate iar demersurile necesare incep prin schimbari la nivel mental dar si in plan fizic: achizitionarea instrumentelor ajutatoare pentru a beneficia de calitatea somnului. Sa cumparam o lenjerie de pat calitativa si o saltea speciala pentru nevoile individuale reprezinta cateva solutii in acest important demers.

Se spune ca atunci cand nu dormi bine te poti imbolnavi. Lipsa de somn ne afecteaza atat capacitatea de a face fata datoriilor din timpul zilei dar si relatiile cu ceilalti. Infasurati intr-o lenjerie de pat moale, departe de lumea obligatiilor, cu povestea proprie printre gene avem simtamantul caldurii caminului si a tratamentului antistres.

Relatia dintre somn si organism este legata de consecintele ulterioare in cazul in care din aceasta ecuatie lipseste calitatea. Privarea de somn inseamna si privarea unei vieti sanatoase. Aceasta insuficienta a somnului nu ne afecteaza doar performanta si viata sociala ci si propria persoana aducand astfel in discutie o serie de probleme cum ar fi depresia, anxietatea, dificultati in gandire, modificari comportamentale. Daca lucrurile stau asa, cu siguranta este necesara o schimbare. Trebuie sa ne adaptam stilul de viata pentru a vedea o ameliorare a problemelor guvernate de oboseala.

De ce?

Oare de ce exista intrebarea asta in vocabularul nostru? Nu a-ti observat ca de fiecare data cand esti chemat, invitat undeva si refuzi urmeaza automat si intrebarea: de ce? Si culmea e ca nu prea zice lumea adevarul. Sa zici simplu nu am chef. Nu zic asa ceva ca se supara interlocutorul pe mine. Nici eu nu prea zic adevarul. Dar eu de felul meu prefer sa evit intrebarea de ce?

 Mai sunt si persoanele  care te intreaba: Dar nu te casatoresti? Le spui frumos ca nu, si imediat iti tranesc cu viteza luminii de ce-ul. Bai deci chiar asa am ajuns? Sa dau toate detaliile despre viata mea personala? Nu vreau sa explic nimanui de ce? Prefer sa nu mai aud astea doua cuvinte in viata mea, decat sa imi petrec 15 minute explicand cuiva de ce nu vreau sa fac un anumit lucru.

Numai ca nu stiu cum am putea scoate expresia asta din vocabularul nostru, tinand cont ca toti il folosim. Poate cu putin efort am reusi. Macar am putea incerca.

Pe cine iubesti mai mult?

Cand eram mica, mereu ma intreba lumea: pe cine iubesti mai mult, pe mama sau pe tata? Pe tata normal. Pfuai ce se mai enervau femeile. In special matusa mea. Da, il iubeam mai mult pe tata, poate pentru ca era mai calm decat mama, si pentru ca petrecea mai mult timp cu noi decat ea. Nu striga la noi, decat foarte rar, ne lua mereu cu el la cumparaturi, se juca cu noi cand nu era prea obosit.
 

Insa mama, mereu era foarte nervoasa, agitata, ocupata, nu avea timp de nimic. Foarte rar mi-o amintesc zambind cand eram copila. Asa ca da, raspundeam clar si raspicat ca il iubeam pe tata mai mult. Si pe mama, dar pe tata mai mult decat pe ea. Normal ca mamicilor de prin parc nu le placea, dar nu ma interesa deloc, iar tatei nu-i pasa nici cat mie. Normal ca ii iubeam pe amandoi, doar ca atunci cand esti copil, nu ai cum sa intelegi ca mama e cea care se ocupa de casa, gateste, si tata are mai multa vreme de stat degeaba. Numai ca nici tata nu prea statea degeaba .El isi ocupa timpul cu noi.
 

Azi  daca mi s-ar mai pune intrebarea nu as stii ce sa raspund. Sunt momente in care il ador pe tata de-a dreptul, iar altele cand as strange-o pe mama la piept ore bune. Ii iubesc mult pe amandoi, clar, insa nu prea a existat cuvantul TE IUBESC la noi in casa. Au existat doar draga mamii, puiul tatii si alte alintari din astea. O singura data am incercat sa le spun amandurora ca ii iubesc si m-au intrebat: Ce-ai draga? Te doare capul?

Michael Jackson

Tare mult mi-a placut de artistul acesta. Si mereu il voi purta in sufletul meu. In dimineata cand au difuzat la stiri ca a murit, mi s-a facut pielea de gaina. Imi placea atat de mult cum canta. Sigur si mie mi se parea un pic sarit de pe fix. Dar oare cum ai putea fi altfel, cand ai avut o copilarie chinuita si nu ai putut face nimic din ceea ce ti-ai dorit. Plus ca avand in vedere ca avea o avere imprsionana, cred ca de la un moment dat nici nu mai stii ce sa faci cu banii.

Nu cred ca pot numi doar o singura melodie a lui. Imi plac toate, le ascult mereu cu placere, si as vrea sa isi aminteasca lumea de acest artist si peste 100 de ani. Dar cum azi, “e in floare maneaua”, slabe sanse. Imi amintesc de scandalurile acelea de pedofilie in care a fost implicat. Eu nu am crezut nici o clipa ca a fost vinovat. Mi se parea o tampenie. El , da se comporta ca un copil, poate in sinea lui mai era inca un copil, dar de aici pana la a face asa ceva, dupa mine e cale lunga. Si normal ca dupa ce a murit, a recunoscut si copilul ala, ca a facut-o ptr bani. Mi-a parut rau de el, sa vad ca toata lumea il huleste, si chiar il credea in stare de asa ceva. Iar dupa ce a murit toti il iubeau. Sigur ca da! Vorba aia dupa razboi multi viteji se arata. Nu mai stiau ce sa faca televiziunile ca sa aiba audienta. Se ajunsese pana acolo incat ziceau ca au filmat fantoma lui in casa. Dezgustator de-a dreptul.
 

Si mai trist e sa ajungi sa spui ca, cei din familie i-au invatat pe copii, sa spuna ca a fost un tata bun. Ma indoiesc ca acei copii chiar nu l-au iubit.

Balerina din restaurante de lux

Intr-o seara, ma uitam la televizor la emisiunea lui Mircea Badea. Bine, ma uitam e impropriu spus, pentru ca in timpul acesta Badea isi facea numarul, adica incerca sa faca pe desteptul, iar eu incercam sa imi fac unghiile. Am o vaga impresie ca niciunuia nu ne-a reusit prea bine, dar asta e alta poveste. Si, printre chinuielile mele de a-mi vopsi unghiutele de domnisoara fina si stilata, il aud: Eu nu inteleg pantofii numiti balerini, zice el. Ha?! Ce indruga asta? Cum adica nu intelegi pantofii balerini? ma gandeam eu. Si continua: Domnule, mi se par cele mai nepotrivite incaltari pentru femei. O femeie pe tocuri are alta prestanta, este sexy, bla, bla, bla... ca de aici incolo nu l-am mai ascultat. Eram cumva indignata, pentru ca: in primul rand, am vazut multe femei care aratau foarte sexy incaltate in balerini si doi, nu cred ca o femeie trebuie sa stea numai pe tocuri si daca o face, ar trebui sa fie optiunea ei, nu dorinta barbatilor care n-ar rezista nici 10 minute pe tocuri de 10, daramite de 15, cum ar vrea ei sa poarte, daca se poate si cand doarme, femeia de langa ei.

Dar, inainte de a trage concluzii pripite, vreau sa va spun ca a fost un moment in care m-am gandit ca Badea, in misoginismul lui, de cele mai multe ori fatis, a avut un dram de dreptate. De ce? Pe langa balerini, sunt si o mare gurmanda. Stiu, nu are nicio legatura una cu alta, dar sunt doua lucruri care ma caracterizeaza. Si, fiind mare gurmanda, imi place mancarea buna si unde poti gasi mancare mai buna, daca nu in restaurante de lux,  cu chefi renumiti. Asta nu inseamna ca imi fac veacul numai prin restaurante de lux, pentru ca imi place si mancarea de cantinta, daca e gatita ca la mama acasa, dar, din cand in cand, cred ca merit un mic rasfat. Intr-o astfel de zi, in care mi-am facut singura cadoul de a manca delicii culinare intr-o locatie de vis, am sesizat, la un moment dat, si asta pentru ca vorbea mult prea tare si nu aveai cum sa te faci ca ploua, o femeie, insotita de un barbat. Cei doi amorezi vorbeau, mai mult tipau, despre participarea la o nunta, din cate am inteles. Iar ea ii spunea domnului: Da, draga, o sa-mi iau balerini, care e problema? Eu vreau sa dansez si nu am chef sa ma urc pe tocuri, da? El, saracul, incerca sa ii explice ca stii, e un eveniment important si stii, eticheta, tinuta obligatorie, dar ea sa cedeze pace, nu si nu, ea va purta balerini. In momentul acela, i-am dat un pic de dreptate lui Mircea Badea, pentru ca desi iubesc acest tip de pantofi, nu cred totusi ca pot fi purtati oricand si oriunde. Si, oricat de scumpi ar fi si de la ce designer, nu vor face niciodata o femeie sa arate la fel de eleganta precum se intampla atunci cand poarta o pereche de pantofi cu toc. Cred ca, pana la urma, si in acest aspect este vorba de masura, de echilibru, de a nu exagera.

Dulciuri, pâine, ceafă la grătar

Numai scrierea titlului în sine mi-a făcut poftă, însă toate acestea nu fac decât să ne încarce ficatul de grăsimi păcălindu-ne papilele gustative. O idee de ajutorare a propriului organism este sportul. Acesta poate fi practicat sub diverse forme.

Nu este absolut necesar să mergem la sală sau să abuzăm de aparate pentru care nu dispunem de bani. Cu toţii avem la dispoziţie scări: scări de bloc, scările vecinilor, pe care le putem urca şi coborî cât considerăm că poate suporta organismul nostru fără să abuzăm de el. Cu siguranţă tolerează mai bine scările decât dulciurile, pâinea şi ceafa la grătar.

De sărbători avem permanent tendinţa de-a exagera. Românii au cheltuit de Paşte pe alimente peste un milion şapte sute de lei în magazine şi pieţe. Festinul ne mulţumeşte pe moment şi e păcat că achiziţionăm peste măsură ajungând să aruncăm din frigidere mâncare alterată.

Trebuie să tragem linia şi să gândim per ansamblu. Dacă îi oferim organismului mai mult decât este necesar suntem datori şi să-l ajutăm să-şi revină. Voinţa nu este punctul forte al românilor dar trebuie să fie punctul forte al individului în particular atunci când este vorba de sănătatea lui. Deci să urcăm cât mai multe scări pentru a ne reabilita statutul şi propriul corp.