Rise up!

Acum cateva zile…am reusit sa ma eliberez de o mare parte din furia pe care o simteam! Intr-un mod la care nu m-as fi asteptat nici eu… Si nici cei din jurul meu! Am alungat din mine circa 80 % din sentimentele mele de…ura si iubire. Restul…e indiferenta! Asta a prins radacini adanci si, cred eu..ca imi este benefica. Am sa las in urma trecutul, ma voi multumi cu 2-3 amintiri placute, iar restul le voi sterge cu buretele! M-am eliberat! Desi cred ca razbunarea mea a fost mult prea dulce…as prefera sa las lucrurile asa cum au picat! Pentru ca mi-am ratat cativa ani buni din viata, incercand sa fie bine, nu cred ca ar mai avea rost sa irosesc alt timp si neuroni incercand sa ma razbun. Am dat cartile pe fata…am pierdut pe de-o parte…am castigat pe alta… Nu imi pasa! Azi imi permit luxul de a asculta cateva din melodiile mele din colectia “love songs”…fara a simti acei fiori ce-mi cauzau atata strangere de inima! Azi nu mai caut cu privirea cai verzi pe pereti ! Azi renasc din propria-mi cenusa!  Strig in gura mare : “NU SUNT SINGURA!” si sunt ferm convinsa ca asa este! Sunt inconjurata de prieteni… In fiecare gasesc acel “ceva” care ma completeaza si, sunt sigura ca nu ma insel! Suntem atat de diferiti si totusi, formam un tot unitar.  Poate ca sunt dificila 90 % din timp… dar constientizez ca fara ei n-as fi iesit la suprafata din “marea” mea plina de probleme… Si poate ca uneori dau gres…si ii ranesc intentionat,sau nu, pe cei carora intr-adevar le pasa de mine! Insa caut intotdeauna o metoda prin care sa imi iau revansa… Mi-ar fi greu fara ei, fara prietenii mei! :)

It`s all about waiting!

Asteptarea = rabdare! Calitate ce-mi lipseste cu desavarsire! Si totusi ma chinui sa fac fata remuscarilor, dorului, tentatiilor… Pentru ca totul in viata se rezuma la asteptare… Astepti… fie sa fi remarcat si sa ti se raspunda cu aceleasi sentimente…fie ca acel “cineva” cu o importanta deosebita in viata ta, sa realizeze ca tu esti cel/cea cu care vrea sa-si imparta restul vietii… Suna siropos, stiu! Nu e numai povestea mea…ci a multora… Ma inspir,din ce vad zi de zi… Cupluri,zambete… lacrimi si nervi! Nu fac fata… ma izolez de toti si toate… M-acapareaza gandurile… Ma darama situatiile in fata carora sunt pusa… A fost real candva…
LET ME LET YOU GO…

Punct si de la capat?!

As vrea sa spun cu fermitate asta! Dar,nu! M-am inchis in mine si mi-e frica de un nou inceput! M-am obisnuit singura! Sunt bine…duc dorul afectiunii,dar asta nu inseamna ca cedez tentatiilor si ma las prada unuia sau altuia! Nu! Sunt bine!!!!! Nu sunt singura! Am prieteni destui…care ma sprijina si ma fac sa uit de tot…  Nu sunt capabila sa sterg cu buretele tot trecutul,iar un nou inceput ma face sa ma simt ciudat! Si nu in sensul bun! Nu mai risc! Nu ma mai arunc cu capul inainte, pentru ca la un moment dat, sa ma lovesc! Sunt un fel de “You can look, but you can`t touch”…papusa de portelan din vitrina! Bibeloul casant, pe care daca nu il manevrezi cu atentie, se sparge instantaneu! Sunt doar eu si cu mine! Am gustat si din “licoarea” dulce-amaruie,  non-alcoolica, dar care te imbata pana nu mai sti de tine! Grav e cand te trezesti cu o mahmureala ce tinde spre infinit! Si orice-ai face,nu iti mai trece! Si nu imi place! Inca sunt mahmura…vad in ceata!   Cert e, trebuie sa recunosc, mi-am facut-o cu mana mea! Sunt perfect constienta.
Timpul…trece ireversibil…si de-as putea sa-l dau inapoi…oare as proceda altfel?!

Nightmare…

Cred ca am avut cea mai groaznica noapte din viata mea…E dimineata…poate mult prea dimineata pentru un articol si  totusi…trebuie sa scriu ca altfel explodez… Dupa ce-am “asistat” la o discutie in soapta intre ai mei, cu referire la situatia mea,nu tocmai roz, pe plan sentimental…afirm cu tarie…”da,a fost cea mai groaznica noapte din viata mea!”… Defapt,viata mea din ultimele luni, a fost un cosmar…
Traiasca idiotii care au construit acest bloc si au pus pereti de guma! Mai bine ieseam si ma plimbam in toiul noptii… M-am izolat! Si ce?! Pana la urma si la coada,e fix alegerea mea! Si da,sunt dificila, superficiala, o scorpie, etc! Simti ca-mi pasa?! Serios acum, sunt o fire selectiva! Imi aleg “victimele” , dar nu dupa cum bate vantul!  Hit meee! I don`t give a ….! Pic in picioare de fiecare data! Desi par slabita si gata sa ridic steagul alb in semn de retragere… Cu fiecare zi ce trece, ma inraiesc tot mai mult! Strang pumnii si lovesc orice-mi iese in cale! Gata cu fata aia de zahar! Am fost si eu la randul meu o victima…nu e deloc placut, insa oricat as rani pe altii, nu se compara cu ce am simtit si simt eu…si nicidecum n-o sa imi potoleasca setea de razbunare! Urasc! Tot ce-mi aminteste de copilul din mine…copilul ce-a murit in momentul in care m-am lasat prada unui sentiment sublim… Eram prea mica…si am renuntat la copilarie crezand ca o sa am de castigat un suflet pereche pe viata! Aveam nevoie doar de atentie… am primit-o… cateva luni…apoi au urmat ani in care am primit indiferenta… Am invatat sa ma multumesc cu putin… Din ce in ce mai putin, pana n-am mai primit nimic…si eu dadeam totul! Banal…  Atat de aproape si totusi atat de departe! Port un razboi cu mine insumi! Si lupt pana la ultima suflare incercand sa-mi dobor durerea!
Moment de respiro… cafeaua frige inca… deja ma simt mai bine! Tot nu imi vine a crede cat de benefic imi este blogul pentru psihic… Calmantul meu fara E-uri,conservanti sau alte substante daunatoare organismului…
Revin! Ma adun, si-mi repet a mia oara “I`ll be just fine!”… Incep sa o cred…se numeste autosugestie… Sau se numeste “ma mint singura” ???