Dupa-amiezele aici sunt toate ca un sir de margele colorate, inlantuite vesel, previzibile si comode, atractive pentru firile artistice care sunt in cautarea unei oaze de inspiratie si recreere. Toate sunt atent ordonate in acest loc minunat. Seamana atat de bine cu visele copiilor indragostiti de natura si cu panzele unui pictor german, nu foarte cunoscut, dar care redau un univers naiv, pastelat, aproape brutal de inocent. Cred ca exista un om trist pe lumea asta care, vazand acele panze, i-a revenit pofta de viata. Sunt acele dupa-amieze din primii doi ani ai unei relatii pasionale, sunt acele dupa-amieze la care vei raporta mereu zilele posomorate in care ramai singur, diminetile in care primele semne ale batranetii te gasesc neimpacat cu tine insuti si certat cu restul lumii, serile in care sentimentele de vinovatie te macina pana la maduva oaselor, zilele in care regreti ca ai uitat sau pur si simplu nu ti-a pasat si nu ti-ai dat nici cel mai mic interes pentru a imbogati relatiile cu cei dragi, cei carora le-a pasat cu adevarat de tine si pe care ai crezut tot timpul ca ii iubesti, pe care chiar i-ai iubit, dar carora nu le-ai aratat-o si speri, cu toate acestea, ca te-au simtit totusi aproape… te resemnezi si tanjesti dupa o constiinta mai putin vinovata, dupa incredere!
