Am facut-o si pe asta. am plecat iar. de fapt sunt mereu plecat. cu ochii sparti de lumina soarelui, nu m-am trezit dupa ceas, pur si simplu am simtit o tresarire in mine, iar creierul a inceput sa imi mai functioneze, dupa ceva bariere, nu stiu peste vise. am uitat sa-mi zic rugaciunile de seara sa vad oare ce mai visez. da ...visez atunci cand spun rugaciuni. eu comunic cu dumnezeul meu si el ma atinge in cele mai fine moduri. el ma face universul. pentru ca tot el mi-a soptit intr-o noapte plina de nesomn ca eu sunt geniul care trebuie sa se exploreze si sa exploreze lumea.
Am facut-o si pe asta! am sarit in norii de afara! da am iesit din casa in sfarsit si cum de fiecare cand ies din casa tre' sa ies si din orasu' asta plictisit de mine, am spart normele la ocazii si am devenit iar omul de nicaieri. ce ciudat sa te intrebe cineva unde mergi si sa nu stii sa dai un raspuns. mai ciudat e sa te intrebe de unde esti si sa ii spui sincer "de peste tot". am ajuns la capat de lume, la capatul lumii orasului din care fug. nu fug, doar ca imi place sa merg repede. . . sau poate fug, dar nu de ceva, nici de cineva, fug catre altceva. Mi-am adunat toate neplanurile intr-o geanta de 10 de cm patrati si am pornit pe o carare.
Da! aici se desface din nou lumea. si uite asa astept, astept iar sa vina patru roti sa ma poarte, sa ma plimbe si sa ma uite, undeva, alaturi de cineva, poate...
M-am gandit ca sigur nimic nu e mai frumos decat o rulota. Si-asa as fi chiar ca un melc cu casa dupa el. norii sunt negri si parca ascund ceva, mi-a trecut o matza neagra prin fata si mi-am dat seama ca ziua asta va fi cu noroc. asta pentru ca la mine toate se-ntampla invers.
Am inceput sa numar, sa numar secundele, masinile, visele, leacurile pe care le voi accepta dupa ce imi gasesc drumul. langa mine, un tip, negru tot, valiza neagra, putin cenusie de praf, se uita ciudat si vorbeste la telefon ca si cand ar spera sa nu ma bag in seama cu el, dar nu, nu scapa! de mine nimeni nu scapa. eu singur trebuie sa ma insingurez de mine si sa-i adopt pe altii in preajma. pentru ca eu singur nu stiu ce ma asteapta si nici nu vreau, desi totul e previzibil. dar vine pe cai diferite.
Caile astea intortocheate si diferite caut eu sa le strabat, desi deznodamantul mi-e clar. pentru mine nimic nu mai e nou si nimic nu mai e magic, e pur si simplu altfel dar in aceeasi forma. tipu' asta tot n-a scapat de mine pana la urma! am luat patru roti impreuna, spre orasul intim mie. am parcurs repede zecile de kilometri si pana sa ma dezmeticesc bine am vazut si ninsoarea. visul mi se arata altfel acum.
Geaca asta parca a inceput sa ma cam stranga de frig. . . am vorbit cu tata la telefon. De tata mi-e dor, mi-e dor de mor sa ma stranga in brate, am vorbit cu el in gand de multe ori, eu sunt baiatul lui cel rasfatat chiar daca o clipa nu mi-a strans mana sau obrazul cu buzele, de multe ori i-a venit greu sa imi raspunda bland, dar ajuta, ajuta pragul asta.
Acum suntem amandoi mari si gandim la fel, dar in moduri diferite. eu sunt tatal meu, intinerit cu ani in plus de colindat pamanturile. eu sunt tatal meu si el e eu, desi, e inutil spus. sa nu intelegeti aiurea. e o comuniune intre noi, un fir de ata care ne tine legati chiar daca niciodata nu vorbim. el e tatal meu si vreau sa-l am tot timpul, chiar daca departe. el imi calauzeste pasii. dar altcineva mi-i pazeste ca sa nu se amestece. acel altcineva l-am descoperit recent, desi il stiu de-o viata.
Drumul asta e plin de cadavre, e plin de oase sfaramate si de blana intinsa pe piatra, e asfalt insangerat. ma infior dar totodata ma bucur ca nu am condus la viata mea mai bine ... ma bucur ca nu am eu roata in maini, desi as fi un conducator bun, pentru ca eu sunt stapanul. dar ii las pe altii sa conduca pentru mine, eu doar stau acolo si pazesc. drumurile astea se leaga cumva, in mine, prin mine.
E tragic, as vrea sa ma scufund intr-o lume. reusesc, privind pe geamul vietii. ma uit pe cer si vad un soare, un zambet, te vad pe tine. de parca nu te-as avea mereu in gand. in dimineata asta m-am trezit si parca auzindu-te, si-mi cantai ceva melodios, pentru sufletul meu....
Din nou pe drum nu mai e deloc ciudat, doar ca de data asta sunt fara fraie, sunt ca un cal scapat din grajd dornic sa alerge. asa a fost mereu, doar ca acum imi cunosc puterea. acum stiu sa-mi proptesc bine copitele in pamant si stiu exact cum se mananca iarba.
Parca am un deja vu. de fapt traiesc un deja vu continuu. pe drumul asta o sa raman. e drumul vietii mele. si aici ai si tu un loc, doar ca atunci cand vii, trebuie sa tragi de zabrele, sa ne inchidem in ele. ninge si eu sunt cu mainile goale, cu sufletul plin, la tine ma-nchin. cu mintea dusa si cu buzele uscate. ninge si uite ca am ajuns aici din nou, desi parca e altfel, ninge putin, nu mult si acum sta.
Si sa nu uit: nu-nchide usa dupa tine, ca poate mai vii si o sa-mi fie lene sa ma dau jos din pat ca sa te las iar in lumea mea. Si nu uita sa-mi stergii ochii si sa mi-i deschizi ca sa te vad mai bine, de data asta poate te pastrez in mine, definitiv…
Am facut-o si pe asta! am sarit in norii de afara! da am iesit din casa in sfarsit si cum de fiecare cand ies din casa tre' sa ies si din orasu' asta plictisit de mine, am spart normele la ocazii si am devenit iar omul de nicaieri. ce ciudat sa te intrebe cineva unde mergi si sa nu stii sa dai un raspuns. mai ciudat e sa te intrebe de unde esti si sa ii spui sincer "de peste tot". am ajuns la capat de lume, la capatul lumii orasului din care fug. nu fug, doar ca imi place sa merg repede. . . sau poate fug, dar nu de ceva, nici de cineva, fug catre altceva. Mi-am adunat toate neplanurile intr-o geanta de 10 de cm patrati si am pornit pe o carare.
Da! aici se desface din nou lumea. si uite asa astept, astept iar sa vina patru roti sa ma poarte, sa ma plimbe si sa ma uite, undeva, alaturi de cineva, poate...
M-am gandit ca sigur nimic nu e mai frumos decat o rulota. Si-asa as fi chiar ca un melc cu casa dupa el. norii sunt negri si parca ascund ceva, mi-a trecut o matza neagra prin fata si mi-am dat seama ca ziua asta va fi cu noroc. asta pentru ca la mine toate se-ntampla invers.
Am inceput sa numar, sa numar secundele, masinile, visele, leacurile pe care le voi accepta dupa ce imi gasesc drumul. langa mine, un tip, negru tot, valiza neagra, putin cenusie de praf, se uita ciudat si vorbeste la telefon ca si cand ar spera sa nu ma bag in seama cu el, dar nu, nu scapa! de mine nimeni nu scapa. eu singur trebuie sa ma insingurez de mine si sa-i adopt pe altii in preajma. pentru ca eu singur nu stiu ce ma asteapta si nici nu vreau, desi totul e previzibil. dar vine pe cai diferite.
Caile astea intortocheate si diferite caut eu sa le strabat, desi deznodamantul mi-e clar. pentru mine nimic nu mai e nou si nimic nu mai e magic, e pur si simplu altfel dar in aceeasi forma. tipu' asta tot n-a scapat de mine pana la urma! am luat patru roti impreuna, spre orasul intim mie. am parcurs repede zecile de kilometri si pana sa ma dezmeticesc bine am vazut si ninsoarea. visul mi se arata altfel acum.
Geaca asta parca a inceput sa ma cam stranga de frig. . . am vorbit cu tata la telefon. De tata mi-e dor, mi-e dor de mor sa ma stranga in brate, am vorbit cu el in gand de multe ori, eu sunt baiatul lui cel rasfatat chiar daca o clipa nu mi-a strans mana sau obrazul cu buzele, de multe ori i-a venit greu sa imi raspunda bland, dar ajuta, ajuta pragul asta.
Acum suntem amandoi mari si gandim la fel, dar in moduri diferite. eu sunt tatal meu, intinerit cu ani in plus de colindat pamanturile. eu sunt tatal meu si el e eu, desi, e inutil spus. sa nu intelegeti aiurea. e o comuniune intre noi, un fir de ata care ne tine legati chiar daca niciodata nu vorbim. el e tatal meu si vreau sa-l am tot timpul, chiar daca departe. el imi calauzeste pasii. dar altcineva mi-i pazeste ca sa nu se amestece. acel altcineva l-am descoperit recent, desi il stiu de-o viata.
Drumul asta e plin de cadavre, e plin de oase sfaramate si de blana intinsa pe piatra, e asfalt insangerat. ma infior dar totodata ma bucur ca nu am condus la viata mea mai bine ... ma bucur ca nu am eu roata in maini, desi as fi un conducator bun, pentru ca eu sunt stapanul. dar ii las pe altii sa conduca pentru mine, eu doar stau acolo si pazesc. drumurile astea se leaga cumva, in mine, prin mine.
E tragic, as vrea sa ma scufund intr-o lume. reusesc, privind pe geamul vietii. ma uit pe cer si vad un soare, un zambet, te vad pe tine. de parca nu te-as avea mereu in gand. in dimineata asta m-am trezit si parca auzindu-te, si-mi cantai ceva melodios, pentru sufletul meu....
Din nou pe drum nu mai e deloc ciudat, doar ca de data asta sunt fara fraie, sunt ca un cal scapat din grajd dornic sa alerge. asa a fost mereu, doar ca acum imi cunosc puterea. acum stiu sa-mi proptesc bine copitele in pamant si stiu exact cum se mananca iarba.
Parca am un deja vu. de fapt traiesc un deja vu continuu. pe drumul asta o sa raman. e drumul vietii mele. si aici ai si tu un loc, doar ca atunci cand vii, trebuie sa tragi de zabrele, sa ne inchidem in ele. ninge si eu sunt cu mainile goale, cu sufletul plin, la tine ma-nchin. cu mintea dusa si cu buzele uscate. ninge si uite ca am ajuns aici din nou, desi parca e altfel, ninge putin, nu mult si acum sta.
Si sa nu uit: nu-nchide usa dupa tine, ca poate mai vii si o sa-mi fie lene sa ma dau jos din pat ca sa te las iar in lumea mea. Si nu uita sa-mi stergii ochii si sa mi-i deschizi ca sa te vad mai bine, de data asta poate te pastrez in mine, definitiv…
