M-am pierdut de călăuze . Am clipit si le-am pierdut . Stau în
mijlocul nopţii luminat doar de speranţă . Ce frig e…gândurile bune nu
sunt prea protectoare ..credinţa e scrum…Trupul cuprins de un tremur
incontrolabil începe să îngheţe , devin o mare bucată de gheaţă ..Atât de frig , atât de rece! Simnt sufletul disperat cum încearcă să iasă , nu vrea să fie prins pe vecie .Nu-l condamn…
Îngheaţă totul, mintea delirează ..îmi mai trimite doar câteva impulsuri parcă vrând să îmi prezinte situaţia în care mă aflu..de parcă eu nu ştiu… Un bloc de gheaţă , asta am devenit o bucată de gheaţă cu sufletul captiv..nu a reuşit să scape sau poate nu a vrut…
E al naibii de frig , răceala a trecut de piele şi îşi face de cap cu universul meu …Îmi ingheaţă tot ce am realizat cu atâta muncă ! Nu e drept !
“Adorm”
Sunete de harpă se aud , aer cald simnt ..Deschid ochii şi văd două
siluete ..două feţe triste Norocul şi Dorinţa în doliu …plâng .. Nu l-am ajutat destul- spunea trist Norocul . Nu e vina mea nu i-am sporit focul , nu l-am motivat…e vina mea spuse Dorinţa.
Furtuni , furtuni în Rai? Nu, nu e Raiul e vremea de afară , e
furtună , e rece . Călăuzele s-au întors , sparg cubul de gheaţă , mă
salvează , respir…Ce lucru ciudat am trecut pe langă atâtea blocuri de
gheaţă şi nu s-au oprit , nu m-au ajutat să-i dezgheţ …….
