As vrea sa spun cu fermitate asta! Dar,nu! M-am inchis in mine si
mi-e frica de un nou inceput! M-am obisnuit singura! Sunt bine…duc dorul
afectiunii,dar asta nu inseamna ca cedez tentatiilor si ma las prada
unuia sau altuia! Nu! Sunt bine!!!!! Nu sunt singura! Am prieteni
destui…care ma sprijina si ma fac sa uit de tot… Nu sunt capabila sa
sterg cu buretele tot trecutul,iar un nou inceput ma face sa ma simt
ciudat! Si nu in sensul bun! Nu mai risc! Nu ma mai arunc cu capul
inainte, pentru ca la un moment dat, sa ma lovesc! Sunt un fel de “You
can look, but you can`t touch”…papusa de portelan din vitrina! Bibeloul
casant, pe care daca nu il manevrezi cu atentie, se sparge instantaneu!
Sunt doar eu si cu mine! Am gustat si din “licoarea” dulce-amaruie,
non-alcoolica, dar care te imbata pana nu mai sti de tine! Grav e cand
te trezesti cu o mahmureala ce tinde spre infinit! Si orice-ai face,nu
iti mai trece! Si nu imi place! Inca sunt mahmura…vad in ceata! Cert
e, trebuie sa recunosc, mi-am facut-o cu mana mea! Sunt perfect
constienta.
Timpul…trece ireversibil…si de-as putea sa-l dau inapoi…oare as proceda altfel?!
