Gusturi

Vecinul meu (un intreprinzator in domeniul constructiilor) si-a cumparat o casa prapadita, pe care in citeva luni si-a pus-o la punct, decongestionind, in paralel, si curtea de vechituri, mizerii si buruieni, pentru a o transforma intr-o adevarata gradina. De citeva zile se plimba ingindurat, cu miinile la spate. Cred ca pune la cale ceva, habar n-am, nici nu prea ma intereseaza ( nu-l cunosc si nici nu intentionez sa fac asta!). Intr-o zi de luni insa il vad, impreuna cu un muncitor din echipa sa, sapind o groapa in mijlocul curtii, imprejmuind-o cu cofraje din lemn, duble, apoi turnind ciment intre cofraje. A doua zi groapa, decofrata, era inconjurata de un zid rotund de beton, cu o circumferinta de aproape doi metri. Turna apoi vreo cinci trepte de beton, ca un fel de scara, dupa care adusese niste pietre de la riu si ornamenta marginile zidului si scara, incercind sa-i dea un aspect rustic. Facuse in mijlocul gropii o gaura de scurgere, care dadea in sistemul de canalizare al orasului, iar sus, la capatul treptelor, montase un furtun, racordat la vreun robinet din casa. A treia zi umpluse groapa cu apa, aruncase citiva pestisori inauntru, dar si niste flori de apa, lasind robinetul deschis, pentru oxigenare, ca sa nu moara pestii. De atunci apa curge încontinuu, iar el in fiecare dimineata se uita daca mai traiesc pestii. A patra zi incepura sa apara consecintele: cateii si pisicile constructorului cazusera in bazin, iar in a cincea zi erau sa cada si copiii ( niste fetite de vreo trei anisori!). Nu mai vorbesc de apa scursa la canal si despre factura, care trebuia sa vina. Dar, vorba dictonului latin, gusturile nu de discuta!